Aşadar am început acest periplu prezentând râul care dă şi numele oraşului reşedinţă de judeţ şi a judeţului, urmând să prezint, în curând, şi celelalte râuri importante pentru pescarul sportiv. N-am atins, datorită complexităţii speciilor de peşte, deci şi a stilurilor de pescuit şi a uneltelor folosite, date tehnice în această privinţă. E suficient să punctez că atât iubitorii de staţionar (scobar, morunaş, clean, mreană, cosac), de spinning (păstrăv – în amonte, clean, avat, ştiucă, şalău), lansetiştii (mreană, crap), dar şi muscarii (păstrăv – în amonte, clean) pot vedea în râul Suceava o soluţie pentru a evada din cotidian. Dacă vor avea şi firele întinse (ceea ce le şi urez cu această ocazie!), depinde de mult mai mulţi factori, calitatea de moment a apei având un rol esenţial.
2. RÂUL SIRET
Râul Siret (Hierasus în Antichitate), cu o lungime de 706 km, din care 596 km pe teritoriul României (locul 5 ca lungime în ţară, după Dunăre, Mureş, Olt şi Prut), izvorăşte de pe teritoriul nordic al Bucovinei (azi în Ucraina), din Carpaţii Păduroşi (de la cota de 1238 m) şi se varsă în Dunăre la Galaţi, acolo unde are o cotă medie de 222 mc/secundă. Are, ca principali afluenţi, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna şi Buzău (pe partea dreaptă), iar pe partea stângă, Polocinul şi Bârladul, fiind, în acelaşi timp, principalul bazin hidrografic al Dunării, dintre afluenţii acesteia. Joldeşti - "La Pompe"
Pe teritoriul judeţului Suceava, râul Siret are o lungime de 149 km (26,47% din lungimea totală), majoritatea distanţei constituind „graniţa” de est cu judeţul Botoşani. Delimitată de dealuri, pe toată suprafaţa judeţului, lunca Siretului (ne) oferă o privelişte aparte, iar pentru pescarii care suntem - trecând prin decenii de poluare şi de braconare sălbatică, „modernizată”, tot mai puţin controlată (dar mai ales pedepsită de organele abilitate) şi de o violenţă direct proporţională cu visurile de parvenire ale practicanţilor – lunca ne oferă încă, prin intermediul râului pe care-l găzduieşte generos, partide de pescuit de neuitat, cu atât mai mult cu cât clima, mult mai blândă decât cea din vestul judeţului, străbătut de munţi, face ca varietatea speciilor de peşte, fie el de talie importantă sau nu, să fie superioară celorlalte râuri din judeţ. În plus, cele două lacuri de acumulare de pe Siret, dintre judeţele Suceava şi Botoşani – Rogojeşti şi Bucecea – oferă pescarilor de orice gen posibilitatea unei partide captivante. Deşi amintite pe parcursul acestui material, locaţiile respective merită o analiză mult mai complexă, analiză de care ne vom ocupa exclusiv în unul din numerele viitoare.
Acumularea Rogojeşti (34,9 milioane mc de apă, aproximativ 850 ha), situată în nord-estul judeţului, aproape de frontiera cu Ucraina, este încadrată de localităţile Grămeşti, Pădureni, Siret (Est) şi Rogojeşti (Vest). Pescarii interesaţi pot ajunge la această locaţie de pe drumul judeţean 291A, dinspre Siret (cu punctul de plecare în E85) sau de pe drumul naţional 29C dinspre Rogojeşti (judeţul Botoşani). Lacul are o adâncime maximă de 8 m, adâncimea medie fiind de 1,5 m. De altfel, datorită densităţii răpitorului (biban, avat, ştiucă), acumularea a găzduit mai multe competiţii de spinning în ultimii ani.
Acumularea Bucecea (4,99 milioane mc de apă – locul de plecare al apei potabile şi industriale pentru oraşele Botoşani şi Dorohoi), dată în folosinţă în anul 1976, se află pe râul Siret, între localităţile Şerbăneşti, Slobozia, Bereşti, Ionăşeni şi Vârfu Câmpului. Poate fi „descoperită” de pe drumul naţional 29C, cu abatere pe un drum pietruit care vine dinspre Ionăşeni (în acest mod aveţi de a face şi cu o parte a zonelor mlăştinoase) sau, mai facil, de pe drumul judeţean 208B dinspre localitatea Şerbăneşti. Din ambele direcţii se poate urca cu maşina pe dig şi se poate înconjura lacul.
Aşadar, referindu-ne la speciile de peşte care ne pot fi parteneri în decursul evadărilor pe malul apei, putem puncta, atingând strict varietatea, nu şi frecvenţa sau talia exemplarelor întâlnite, de la „banalul”, de-acum, scobar, continuând cu cleanul, mreana, bibanul, avatul, crapul, carasul, roşioara, ştiuca sau şalăul, cu menţiunea că, din nefericire, nici măcar printre braconierii înrăiţi n-am mai prea auzit vorbindu-se despre prezenţa somnului pe Siret, pe sectorul la care ne referim în acest articol.
Siretul, ca de altfel mai toate râurile din păcate, îşi plăteşte şi el tot mai mult tributul balastierelor, din ce în ce mai numeroase, mai agresive şi mai puţin… legale, astfel că în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, vor rezista doar anumite specii de peşte, datorită turbidităţii excesive şi aproape permanente pe anumite sectoare, dar şi mai puţini adepţi ai spinning-ului, în special, exasperaţi să străbată zeci sau sute de kilometri pentru a descoperi că, inclusiv în perioadele secetoase, momelile lor sunt aproape sau total imperceptibile în apă.
Dintre locurile bune de pescuit aflate de-a lungul râului Siret, pe tot parcursul care traversează judeţul Suceava, pe lângă cele două acumulări deja amintite (Rogojeşti şi Bucecea), ambele braconate intensiv, din informaţiile culese (cu menţiunea că la Bucecea se depăşeşte, se pare, orice record din judeţ, în acest „domeniu”) şi care fac cu ochiul atât iubitorilor de staţionar (crap, caras, roşioară, scobar, mreană, clean), cât şi adepţilor spinning-ului (care ar trebui să aibă în dotare, aproape obligatoriu, şi o barcă, pentru a putea atinge acele locuri ideale pentru răpitori – biban, de mărimi apreciabile, ştiucă, avat, şalău, clean), din „secretele” împărtăşite de alţi pescari (cu certitudinea că mai există şi locuri bune neîmpărtăşite tuturor), dar şi din observaţiile directe, putem aminti:
a) La pod la Dolhasca. Pe traseul Pascani - Valea Seaca - Lespezi - Dolhasca. La intrarea în localitatea Dolhasca este un pod sub care râul găzduieşte peşte mai mult şi mai „răsărit” decât în împrejurimi.
b) Între Dolhasca şi Liteni mai este un loc pe Siret numit "La Poiana", în localitatea Poiana.
c) În Liteni, acolo unde râul Suceava se varsă în Siret.
d) În localitatea Roşcani („la pompe”). Din Liteni se traversează podurile peste Suceava şi Siret şi, după localitatea Roşcani, este un loc numit "la pompe".
e) Locuri de pescuit bune se găsesc şi în amonte de acumularea Bucecea, la Vârfu Câmpului („La cioate”, „La sanatoriu”).
f) În aval de barajul de la Bucecea, în dreptul localităţii Hânţeşti, "La pompe" şi mai în aval, în dreptul localităţii Siminicea, la vechiul pod.
Aşadar, iată câteva repere pentru pescarii interesaţi, în special pentru cei care sunt în trecere prin zonă şi doresc să încerce o partidă de pescuit, cu menţiunea că trăgând cu măiestrie, de limbă, vreun localnic priceput, se pot afla şi alte locuri cu potenţial.
Iar dacă tot poposiţi prin zonă, nu uitaţi de dimensiunile minime legale sau de cantitatea maximă de reţinut, dar şi de numărul de telefon 112, acolo unde pot fi raportate cazurile de braconaj, tot mai dese şi mai tolerate în ultimul timp, atât de către organele abilitate (chiar cu complicitatea lor, câteodată), cât şi de noi, pescarii sportivi, prin impasibilitate.
3. RÂUL MOLDOVA
Râul Moldova izvorăşte din pantele nordice ale culmii Alunişului (1295 m) adaptându-se în cursul său superior la culoarul larg, longitudinal dintre Obcinele Mestecănişului şi Feredeului. Conform legendelor (aflăm de la cronicarii Grigore Ureche şi Miron Costin), voievodul român Dragoş (1351-1353) a ieşit cu oamenii săi din Maramureş şi a descălecat în Moldova. Aflându-se la vânătoare şi urmărind un bour pe care-l rănise, l-a hăituit prin pădure până a ajuns la o apă. Aici bourul a trecut prin vad, dar căţeaua lui Dragoş, pe nume Molda, s-a înecat în apele adânci şi repezi ale râului. Fiara a fost ucisă, iar Dragoş a botezat râul Moldova, după numele căţelei sale. Moldova este cel mai întins bazin hidrografic al judeţului Suceava, drenând prin intermediul afluenţilor săi peste 33% din suprafaţa judeţului. De la izvoare şi până la ieşirea din zona montană (Păltinoasa), Moldova are lungimea de 88 km din lungimea totală de 237 km (locul 19 pe ţară). În aval, râul intră în depresiunea Câmpulung -Moldovenesc, după care face o cotitură perpendiculară spre est până la Gura Humorului, pentru a pătrunde apoi în zona colinară subcarpatică, până la vărsarea sa în Siret, la Roman. Deşi, de la Pojorâta la Gura Humorului, Valea Moldovei constituie limita dintre Obcinile Bucovinei şi o serie de masive muntoase situate la sud (Rarău, Giumalău, Munţii Stânişoarei), ea rămâne prin excelenţă râul Obcinilor, pentru că cea mai mare parte a bazinului său montan (70%) revine acestora.
În privinţa speciilor de peşti prezente în râul Moldova, pe teritoriul judeţului Suceava predominând sectorul montan, întâlnim, de la izvoare până în zona Gura Humorului, păstrăvul, mreana vânătă, cleanul şi mai puţin scobarul (prezent tot mai des în aval de zona amintită). Din păcate se pare că lipanul a dispărut cu desăvârşire. Speciile mici sunt reprezentate în număr mare de boiştean, apoi oblete, beldiţă, porcuşor, grindel şi zvârlugă (specie protejată de legislaţiile europeană şi românească în vigoare).
În acest sens este interesant raportul realizat de Societatea Ecologică AquaTerra, filiala Iaşi, în anul 2005, privind aprecierea ihtiofaunei în staţiile Pojorâta, Vama, Doroteia, Frasin, toate pe sectorul montan al Moldovei. Conform acestuia, aspectul fizico-geografic al staţiilor şi rezultatele analizelor chimice conduc la concluzia că din punct de vedere fizico-chimic, biotopii investigaţi nu au suferit modificări antropice majore, cu excepţia staţiei Frasin unde prezenţa balastierelor modifică habitatul, creând locuri adăpostite de curent în care se pot găsi specii stagnofile necaracteristice zonei (Alburnus alburnus - oblete).
În privinţa densităţii speciilor, după acelaşi studiu, locul I este ocupat (normal) de boiştean (53%), principala sursă de hrană pentru păstrăv, urmat de mreana vânătă, beldiţă şi clean. Cleanul (Leuciscus cephalus) specie omnivoră cu mare plasticitate ecologică concurează cu succes speciile caracteristice zonei. Extinderea acestei specii oportuniste este una din consecinţele despăduririlor, a modificărilor din patul albiei şi apariţiei lacurilor de baraj. Păstrăvul, specie sensibilă, este în regres numeric, iar lipan nu a fost capturat, deşi conform zonării clasice aceste staţii sunt în zona lipanului.
Prin intervenţiile sale asupra ecosferei, omul a modificat considerabil mediul natural. Rapiditatea, amploarea şi profunzimea acestor transformări au dus la depăşirea capacităţii de adaptare a vieţuitoarelor la noile condiţii, având ca rezultat dispariţia multor specii de plante şi animale sau diminuarea numerică a acestora. În ultima sută de ani au dispărut din râurile Europei aproximativ 50% din speciile de peşti, iar abundenţa numerică şi biomasa celor existente au scăzut considerabil. A fost afectat si regimul trofic al acestor specii, observându-se o continuă reorientare spre resursele nutritive mai uşor accesibile. Acelaşi fenomen este observabil şi în apele din România, inclusiv în râul Moldova. Abundenţa faunei piscicole şi a componentelor trofice corespunzătoare se află într-o continuă schimbare. Se constată de asemenea şi o modificare importantă în inventarul de specii şi în raportul dintre ele. Principalul vinovat de toate aceste transformări este omul care prin activităţile sale a influenţat calitatea apei şi alţi parametri fizico-chimici şi biologici ai mediului. În plus, omul este cel care a introdus specii noi în acest areal, specii care au determinat un nou echilibru în ecosistem.
În aval de Gura Humorului, odată cu trecerea spre sectorul colinar, albia râului Moldova se lăţeşte considerabil (din loc în loc apar mai multe “despletituri” şi meandre), unele specii deja amintite dispar (păstrăvul), înmulţindu-se în schimb scobarul, cleanul şi făcându-şi apariţia şi mreana, sora mai mare a mrenei vinete.
Referitor la locurile bune de pescuit şi la accesul spre/la ele, acestea sunt cu siguranţă numeroase şi nu prea greu de ghicit, mai ales pentru cunoscătorii apelor (nu uitaţi, în acelaşi timp, cât de mult face un pahar oferit cui trebuie, dintre localnici, atunci când sunteţi pe un teren în totalitate virgin).
Un avantaj îl constituie faptul că, fie că sunt judeţene, naţionale sau europene, căile rutiere urmăresc îndeaproape valea Moldovei, pe aproape tot sectorul judeţului Suceava, facilitând accesul pescarilor în orice zonă şi oferindu-le, în acelaşi timp, posibilitatea de a alege oricând un loc prielnic pescuitului, fie că sunt localnici sau doar în trecere pe aceste meleaguri. În plus, mai ales de la Gura Humorului în amonte, natura ne dezvăluie peisaje superbe, greu de zugrăvit în cuvinte, iar, pentru turiştii interesaţi, numărul pensiunilor nu este deloc neglijabil, posibilităţile de cazare fiind, de asemenea, numeroase.
4. RÂUL BISTRIŢA
„Acesta e râul care a călăuzit spre Baia, spre ţara pe care el era să o întemeieze ca Domnie, pe Voevodul Bogdan, pribeagul maramureşan, vânătorul de zimbri al poveştii. Aceasta e măreaţa cale pustie pe care a trecut unul din întemeietorii vieţii noastre istorice".
N. Iorga
Încheiem periplul pe râurile mari ale judeţului Suceava cu Bistriţa (288 de km lungime totală, până la vărsarea în Siret în zona Bacău, ocupând locul 13 pe ţară), râu care este în întregime „montan”, pe tot parcursul judeţului. Bistriţa, împreună cu afluenţii săi, drenează 30% din suprafaţa judeţului, ocupând locul doi din acest punct de vedere, după râul Moldova (33%) şi este tributară, ca şi celelalte râuri din judeţ, bazinului hidrografic Siret.
Izvorăşte din Iezerul Bistriţei din Munţii Rodnei, din circurile galciare de sub vârful Cişa, în judeţul Maramureş, „turn de apă” în care-şi au obârşia şi Someşul Mare, Vişeul sau Iza, de la cota 1649 m, acoperind prin bazinul său 7039 de km2. De la izvoare până la Vatra Dornei, loc unde se uneşte cu Dorna, poartă numele de Bistriţa Aurie, de la nisipul aurifer purtat la vale din timpuri străvechi şi exploatat mai ales în zona satului Ciocăneşti. Practic Bistriţa Aurie (declarată, împreună cu arealul de care aparţine, sit de importanţă comunitară europeană), situându-se la o altitudine medie de 920, reprezintă un mediu extrem de propice pentru dezvoltarea păstrăvului şi a lipanului, cu atât mai mult cu cât până în zona Cârlibaba râul respiră aerul curat şi sălbatic al pădurilor de molid şi de brad, departe de urmele civilizaţiei umane. De altfel, între Cârlibaba şi Iacobeni, în comuna Ciocăneşti (110 km de Suceava, 21 km de Vatra Dornei), se desfăşoară în fiecare an, la mijlocul lunii august, Festivalul Păstrăvului, unicul de acest gen din Europa. Cu această ocazie, pe lângă plimbările cu pluta, concursuri de toate genurile şi pe lângă realizările gastronomice deosebite (anul acesta, de exemplu, s-au preparat o cobză din 1000 de păstrăvi afumaţi şi o ciorbă cu 250 de litri de apă, 50 de kilograme de păstrăv, 5 kilograme de morcov şi 5 kilograme de verdeaţă), se organizează şi un concurs naţional de pescuit pentru muscari (concurs care, deşi nu punctează pentru campionatul naţional, adună pescari importanţi din ţară). În zona amintită s-au înregistrat capturi de până la 37,5 cm la păstrăv, iar lipanii de 30 cm sunt frecvenţi. Mai menţionez că la festivalul de anul acesta încă 10.000 de păstrăvi au luat calea Bistriţei Aurii, într-o acţiune de (re)populare.
Odată trecută de Vatra Dornei, după ce primeşte şi Dorna în albia sa, dar şi zecile de pâraie şi pârâiaşe din aval, Bistriţa devine un teritoriu mai greu de explorat, precum şi gazda mai multor specii de peşti, datorită faptului că apele sale, odată cu scăderea altitudinii bazinului, devin mai mari, dar şi mai calde. Dacă la Cârlibaba, de exemplu, râul are un debit de cca.8,5 mc/s, la ieşirea din judeţul Suceava (intrarea în judeţul Neamţ), înregistrează 33 mc/s. Apar astfel mreana vânătă, mreana, cleanul, scobarul. Rar poate apărea şi lostriţa, regina salmonidelor, decimată de braconaj şi de poluare.
Râul Bistriţa
Aşadar râul Bistriţa, pe teritoriul judeţului Suceava, este un paradis pentru muscari (păstrăv şi lipan), în primul rând, mai ales în amonte (în plus se pot adăuga zonele inferioare ale afluenţilor săi), dar se pretează cu succes şi spinningului uşor, la păstrăv înspre izvoare, la păstrăv şi clean în aval. Şi iubitorii pescuitului staţionar, fie că e vorba de lansetişti sau „plutaşi”, pot avea parte de partide interesante la mreană, scobar sau clean, ori, de ce nu, la „mărunţiş” (beldiţă, porcuşor, boiştean), cu condiţia unui echipament de asemenea uşor, capturile mari sau deosebite devenind pe zi ce trece, din nefericire, mai mult legende.
Dacă la toate cele spuse adăugăm şi frumuseţea inimitabilă a peisajului sculptat de Bistriţa în rocile cristaline, pe partea vestică, sau în cele de fliş, pe partea de est, sălbăticia inconfundabilă a locurilor din amonte, mai greu de accesat, nu putem afirma decât că şi în cazul unor partide de pescuit sterile, nu avem decât de câştigat.
În privinţa căilor de acces lucrurile sunt destul de simple, până spre amonte, deoarece fiind vorba de un râu de munte, şoseaua urmăreşte în cea mai mare parte valea albiei, fie că e vorba de DN 17B, care trece peste pasul Prislop făcând legătura cu Maramureşului, fie E85, cu care se întâlneşte mai la vale de Mestecăniş, apoi DN18, de la Vatra Dornei până la ieşirea din judeţ. În plus, pentru cei care nu ajung în zonă exclusiv pentru practicarea pescuitului sportiv, râul Bistriţa ne mai oferă o alternativă, în sectorul său bucovinean, fiind considerat unul dintre cele mai bune râuri repezi de munte pentru practicarea river rafting-ului, deoarece are grade de dificultate care permit efectuarea acestui sport atât pentru agrement turistic, pentru începători, cât şi pentru profesionişti. Debitul de apă este mare, permiţând practicarea river rafting-ului din luna aprilie până în octombrie.
Cu prezentarea râului Bistriţa (departe de a fi exhaustivă), unul din cele patru mari râuri ale judeţului Suceava, alături de Siret, Suceava şi Moldova, încheiem deocamdată capitolul râuri din judeţul Suceava (deşi atât Şomuzul cât şi Dorna sau Neagra Broştenilor merită prezentate în viitor), cu speranţa că am putut fi, câtuşi de puţin, de folos atât cititorului, cât şi pescarului sportiv din dumneavoastră.
Astfel că nu ne mai rămâne, la final, decât să reamintim şi să reiterăm speranţa noastră de a avea ape publice mai curate, peşti mai numeroşi şi mai mari, pescari sportivi tot mai bine intenţionaţi şi mai civilizaţi, braconieri mai „ferecaţi” acolo unde le este locul, pentru a ne putea bucura şi pe viitor de ceea ce natura, în dărnicia ei, ne-a oferit şi ne oferă. Iar acest lucru nu-l putem obţine decât împreună, prin luarea de atitudine, ori de câte ori e necesar!
