Locuri de pescuit

Fără a avea nici pe departe pretenţia de a fi deţinătorul adevărului absolut sau de a atinge exhaustiv subiectul din titlu, fără omisiuni sau afirmaţii corectabile, o să încerc un periplu pe râurile importante ale judeţului Suceava, combinând informaţiile adunate de-a lungul timpului personal, la faţa locului, cu cele oferite de literatura de specialitate sau de anumite site-uri de pescuit, dar şi de alte profiluri.

Judeţul Suceava este situat în partea de nord-est a României şi are o suprafaţă de 8553,5 km2, reprezentând 3,6% din teritoriul ţării (al doilea judeţ din ţara ca întindere, după judeţul Timiş). Se învecinează la sud, sud-vest, cu judeţele Mureş, Harghita şi Neamţ, la vest cu judeţele Maramureş si Bistriţa-Năsăud, la est, sud-est, cu judeţele Botoşani şi Iaşi, iar la nord cu Ucraina.

Reţeaua hidrografică a judeţului însumează 3092 km şi aparţine în totalitate bazinului hidrografic Siret, datorită configuraţiei generale a reliefului. Densitatea reţelei hidrografice este de 0,361 km râu/km2 teritoriu, valoare superioară celei medii pe ţară. Principalele cursuri de apa ce străbat judeţul sunt: râul Siret (de la nord la sud) şi afluenţii săi: râurile Suceava, Şomuzu Mare, Moldova, Bistriţa (curgând de la NV spre SE). Suprafaţa totală a luciului de apă din judeţ este de 5542,63 ha, reprezentând 0,65% din suprafaţa totală a judeţului, din care 5056,622 ha ape curgătoare şi 486,008 ha lacuri. Cantităţile cele mai mari de apa sunt transportate de râurile ale căror bazine de alimentare sunt situate în regiunea montană. Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează, prin intermediul afluenţilor săi, peste 33% din suprafaţa judeţului Suceava, după care urmează Bistriţa (cca. 30% din suprafaţă) şi râul Suceava. Apele stătătoare sunt constituite din lacuri naturale de dimensiuni mici şi lacuri antropice amenajate în scopuri complexe: rezerve de apă industrială şi potabilă, apărare împotriva inundaţiilor, piscicultură etc.

Cele mai numeroase acumulări antropice sunt cele şase iazuri piscicole din lungul râului Şomuzu Mare. Alte astfel de acumulări sunt: Dragomirna (alimentat de pârâul Dragomirna şi, prin pompare, din râul Suceava), Bucecea (râul Siret), Rogojeşti (râul Siret), Solca (pârâul Solcuţa).

Râul Suceava la podul Iţcani 

1. RÂUL SUCEAVA

 

Râul Suceava, cel mai nordic afluent al Siretului pe teritoriul României, izvorăşte din Obcina Feredeului (în apropiere de vârful Lucina -1855 m) şi are printre afluenţii cei mai importanţi Brodina, Putna, Suceviţa, Solca, Soloneţ - pe partea dreaptă - şi Falcău pe partea stângă. Are o lungime de 189 km (locul 22 pe ţară), bazinul său hidrografic ocupând 26% din suprafaţa judeţului. Direcţia generală de curgere este NV-SE. Se varsă în râul Siret, imediat la ieşirea din judeţ, în aval de localitatea Liteni. În cursul său superior, râul marchează pe o porţiune de 6 km frontiera româno-ucraineană.

Datorită faptului că pe parcursul celor aproape 200 km străbate forme variate de relief, de la munţi, trecând printre dealuri şi şerpuind apoi foarte lin spre vărsarea în Siret, speciile de peşte (care încă mai populează apa, deşi nu întotdeauna în cantităţi însemnate sau de dimensiuni apreciabile) sunt şi ele din ce în ce mai reprezentate, începând de la păstrăv, de la izvoare, pe traseul montan, continuând în aval cu cleanul, mreana (inclusiv cea vânătă), scobarul, morunaşul, bibanul, cosacul, dar şi crapul, avatul, ştiuca şi chiar (mai rar) şalăul. O delimitare sigură 100% a locurilor în care îşi face simţită prezenţa fiecare specie în parte este dificil de realizat, dar faptul că pe lângă avat apar, în mărturiile mai multor pescari sau… braconieri ştiuca şi şalăul, mai ales în aval de Burdujeni, la Lisaura, de exemplu, la Roşcani sau la confluenţa cu râul Siret, mă fac să afirm că râul Suceava are încă potenţial şi poate oferi în continuare pescarilor sportivi clipe de neuitat. Spun asta cu atât mai mult cu cât defuncta industrie suceveană a poluat sălbatic, ani de zile râul, în aval de Burdujeni.

Mreană şi... pescar de Suceava

Despre poluare, de data asta neindustrială, se mai poate încă vorbi, din păcate. Calitatea râului Suceava pe tronsonul Suceava–Liteni este deteriorată adeseori, din cauza aportului adus de apele uzate, insuficient epurate, provenite de la Staţia de epurare Suceava. Pe acest tronson apa râului Suceava poate fi utilizată doar la alimentarea cu apă a sistemelor de irigare a unor culturi agricole şi nu poate fi utilizată la alimentarea centralizată cu apă potabilă a localităţilor, pentru creşterea animalelor, industria alimentară, alimentarea cu apă a culturilor de legume, la dezvoltarea fondului piscicol, în scopuri urbanistice sau de agrement.

O altă problemă cu care se întâlnesc prea des în ultimul timp pescarii, mai ales iubitorii spinning-ului, este dată de turbiditatea apei, crescută chiar şi în perioadele mai secetoase din cauza activităţii balastierelor (unele legale, multe ilegale), extragerea pietrişului făcându-se de cele mai multe ori direct din albia râului (cel puţin şase zile pe săptămână).

Traversând oraşul Suceava (cartierele Iţcani şi Burdujeni – cu un debit de cca.12mc/secundă), râul cu acelaşi nume este principala atracţie pentru pescarii sportivi din municipiu, mai ales pentru partidele scurte, neprogramate din timp, cu atât mai mult cu cât la capitolul bălţi, fie ele private sau nu, judeţul Suceava nu stă bine deloc. Tocmai din această cauză pescarii dornici de „linişte” ar trebui să evite zone precum podul de la Iţcani (inclusiv amonte şi aval, de-a lungul câtorva kilometri), chiar dacă posedă locuri bune de pescuit, densitatea de pescari pe metrul pătrat fiind deseori insuportabilă. Locuri foarte bune de pescuit sunt şi la mai mulţi kilometri în aval, mai ales din zona Vereşti până la vărsarea în râul Siret, unde şi peştii sunt reprezentaţi de o paletă mai bogată de specii.

Aşadar am început acest periplu prezentând râul care dă şi numele oraşului reşedinţă de judeţ şi a judeţului, urmând să prezint, în curând, şi celelalte râuri importante pentru pescarul sportiv. N-am atins, datorită complexităţii speciilor de peşte, deci şi a stilurilor de pescuit şi a uneltelor folosite, date tehnice în această privinţă. E suficient să punctez că atât iubitorii de staţionar (scobar, morunaş, clean, mreană, cosac), de spinning (păstrăv – în amonte, clean, avat, ştiucă, şalău), lansetiştii (mreană, crap), dar şi muscarii (păstrăv – în amonte, clean) pot vedea în râul Suceava o soluţie pentru a evada din cotidian. Dacă vor avea şi firele întinse (ceea ce le şi urez cu această ocazie!), depinde de mult mai mulţi factori, calitatea de moment a apei având un rol esenţial.

2. RÂUL SIRET

Râul Siret (Hierasus în Antichitate), cu o lungime de 706 km, din care 596 km pe teritoriul României (locul 5 ca lungime în ţară, după Dunăre, Mureş, Olt şi Prut), izvorăşte de pe teritoriul nordic al Bucovinei (azi în Ucraina), din Carpaţii Păduroşi (de la cota de 1238 m) şi se varsă în Dunăre la Galaţi, acolo unde are o cotă medie de 222 mc/secundă. Are, ca principali afluenţi, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna şi Buzău (pe partea dreaptă), iar pe partea stângă, Polocinul şi Bârladul, fiind, în acelaşi timp, principalul bazin hidrografic al Dunării, dintre afluenţii acesteia.

 Joldeşti - "La Pompe"

Pe teritoriul judeţului Suceava, râul Siret are o lungime de 149 km (26,47% din lungimea totală), majoritatea distanţei constituind  „graniţa” de est cu judeţul Botoşani. Delimitată de dealuri, pe toată suprafaţa judeţului, lunca Siretului (ne) oferă o privelişte aparte, iar pentru pescarii care suntem - trecând prin decenii de poluare şi de braconare sălbatică, „modernizată”, tot mai puţin controlată (dar mai ales pedepsită de organele abilitate) şi de o violenţă direct proporţională cu visurile de parvenire ale practicanţilor – lunca ne oferă încă, prin intermediul râului pe care-l găzduieşte generos,  partide de pescuit de neuitat, cu atât mai mult cu cât clima, mult mai blândă decât cea din vestul judeţului, străbătut de munţi, face ca varietatea speciilor de peşte, fie el de talie importantă sau nu, să fie superioară celorlalte râuri din judeţ.  În plus, cele două lacuri de acumulare de pe Siret, dintre judeţele Suceava şi Botoşani – Rogojeşti şi Bucecea – oferă pescarilor de orice gen posibilitatea unei partide captivante. Deşi amintite pe parcursul acestui material, locaţiile respective merită o analiză mult mai complexă, analiză de care ne vom ocupa exclusiv în unul din numerele viitoare.

Acumularea Rogojeşti (34,9 milioane mc de apă, aproximativ 850 ha), situată în nord-estul judeţului, aproape de frontiera cu Ucraina, este încadrată de localităţile Grămeşti, Pădureni, Siret (Est) şi Rogojeşti (Vest). Pescarii interesaţi pot ajunge la această locaţie de pe drumul judeţean 291A, dinspre Siret (cu punctul de plecare în E85) sau de pe drumul naţional 29C dinspre Rogojeşti (judeţul Botoşani). Lacul are o adâncime maximă de 8 m, adâncimea medie fiind de 1,5 m. De altfel, datorită densităţii răpitorului (biban, avat, ştiucă), acumularea a găzduit mai multe competiţii de spinning în ultimii ani.

Acumularea Bucecea (4,99 milioane mc de apă – locul de plecare al apei potabile şi industriale pentru oraşele Botoşani şi Dorohoi), dată în folosinţă în anul 1976, se află pe râul Siret, între localităţile Şerbăneşti, Slobozia, Bereşti, Ionăşeni şi Vârfu Câmpului. Poate fi „descoperită” de pe drumul naţional 29C, cu abatere pe un drum pietruit care vine dinspre Ionăşeni (în acest mod aveţi de a face şi cu o parte a zonelor mlăştinoase) sau, mai facil, de pe drumul judeţean 208B dinspre localitatea Şerbăneşti. Din ambele direcţii se poate urca cu maşina pe dig şi  se poate înconjura lacul.

Aşadar, referindu-ne la speciile de peşte care ne pot fi parteneri în decursul evadărilor pe malul apei, putem puncta, atingând strict varietatea, nu şi frecvenţa sau talia exemplarelor întâlnite, de la „banalul”, de-acum, scobar, continuând cu cleanul, mreana, bibanul, avatul, crapul, carasul, roşioara, ştiuca sau şalăul, cu menţiunea că, din nefericire, nici măcar printre braconierii înrăiţi n-am mai prea auzit vorbindu-se despre prezenţa somnului pe Siret, pe sectorul la care ne referim în acest articol.   

Siretul, ca de altfel mai toate râurile din păcate, îşi plăteşte şi el tot mai mult tributul balastierelor, din ce în ce mai numeroase, mai agresive şi mai puţin… legale, astfel că în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, vor rezista doar anumite specii de peşte, datorită turbidităţii excesive şi aproape permanente pe anumite sectoare, dar şi mai puţini adepţi ai spinning-ului, în special, exasperaţi să străbată zeci sau sute de kilometri pentru a descoperi că, inclusiv în perioadele secetoase, momelile lor sunt aproape sau total imperceptibile în apă. 

Dintre locurile bune de pescuit aflate de-a lungul râului Siret, pe tot parcursul care traversează judeţul Suceava, pe lângă cele două acumulări deja amintite (Rogojeşti şi Bucecea), ambele braconate intensiv, din informaţiile culese (cu menţiunea că la Bucecea se depăşeşte, se pare, orice record din judeţ, în acest „domeniu”) şi care fac cu ochiul atât iubitorilor de staţionar (crap, caras, roşioară, scobar, mreană, clean), cât şi adepţilor spinning-ului (care ar trebui să aibă în dotare, aproape obligatoriu, şi o barcă, pentru a putea atinge acele locuri ideale pentru răpitori – biban, de mărimi apreciabile, ştiucă, avat, şalău, clean), din „secretele” împărtăşite de alţi pescari (cu certitudinea că mai există şi locuri bune neîmpărtăşite tuturor), dar şi din observaţiile directe, putem aminti:

a) La pod la Dolhasca. Pe traseul Pascani - Valea Seaca - Lespezi - Dolhasca. La intrarea în localitatea Dolhasca este un pod sub care râul găzduieşte peşte mai mult şi mai „răsărit” decât în împrejurimi.

b) Între Dolhasca şi Liteni mai este un loc pe Siret numit "La Poiana", în localitatea Poiana.

c) În Liteni, acolo unde râul Suceava se varsă în Siret.

d) În localitatea Roşcani („la pompe”). Din Liteni se traversează podurile peste Suceava şi Siret şi, după localitatea Roşcani, este un loc numit "la pompe".

e) Locuri de pescuit bune se găsesc şi în amonte de acumularea Bucecea, la Vârfu Câmpului („La cioate”, „La sanatoriu”).

f) În aval de barajul de la Bucecea, în dreptul localităţii Hânţeşti, "La pompe" şi mai în aval, în dreptul localităţii Siminicea, la vechiul pod.

Aşadar, iată câteva repere pentru pescarii interesaţi, în special pentru cei care sunt în trecere prin zonă şi doresc să încerce o partidă de pescuit, cu menţiunea că trăgând cu măiestrie, de limbă, vreun localnic priceput, se pot afla şi alte locuri cu potenţial.

Iar dacă tot poposiţi prin zonă, nu uitaţi de dimensiunile minime legale sau de cantitatea maximă de reţinut, dar şi de numărul de telefon 112, acolo unde pot fi raportate cazurile de braconaj, tot mai dese şi mai tolerate în ultimul timp, atât de către organele abilitate (chiar cu complicitatea lor, câteodată), cât şi de noi, pescarii sportivi, prin impasibilitate. 

3. RÂUL MOLDOVA

Râul Moldova izvorăşte din pantele nordice ale culmii Alunişului (1295 m) adaptându-se în cursul său superior la culoarul larg, longitudinal dintre Obcinele Mestecănişului şi Feredeului. Conform legendelor (aflăm de la cronicarii Grigore Ureche şi Miron Costin), voievodul român Dragoş (1351-1353) a ieşit cu oamenii săi din Maramureş şi a descălecat în Moldova. Aflându-se la vânătoare şi urmărind un bour pe care-l rănise, l-a hăituit prin pădure până a ajuns la o apă. Aici bourul a trecut prin vad, dar căţeaua lui Dragoş, pe nume Molda, s-a înecat în apele adânci şi repezi ale râului. Fiara a fost ucisă, iar Dragoş a botezat râul Moldova, după numele căţelei sale.

Moldova este cel mai întins bazin hidrografic al judeţului Suceava, drenând prin intermediul afluenţilor săi peste 33% din suprafaţa judeţului. De la izvoare şi până la ieşirea din zona montană (Păltinoasa), Moldova are lungimea de 88 km din lungimea totală de 237 km (locul 19 pe ţară). În aval, râul intră în depresiunea Câmpulung -Moldovenesc, după care face o cotitură perpendiculară spre est până la Gura Humorului, pentru a pătrunde apoi în zona colinară subcarpatică, până la vărsarea sa în Siret, la Roman. Deşi, de la Pojorâta la Gura Humorului, Valea Moldovei constituie limita dintre Obcinile Bucovinei şi o serie de masive muntoase situate la sud (Rarău, Giumalău, Munţii Stânişoarei), ea rămâne prin excelenţă râul Obcinilor, pentru că cea mai mare parte a bazinului său montan (70%) revine acestora.

În privinţa speciilor de peşti prezente în râul Moldova, pe teritoriul judeţului Suceava predominând sectorul montan, întâlnim, de la izvoare până în zona Gura Humorului,  păstrăvul, mreana vânătă, cleanul şi mai puţin scobarul (prezent tot mai des în aval de zona amintită). Din păcate se pare că lipanul a dispărut cu desăvârşire. Speciile mici sunt reprezentate în număr mare de boiştean, apoi oblete, beldiţă, porcuşor, grindel şi zvârlugă (specie protejată de legislaţiile europeană şi românească în vigoare).

În acest sens este interesant raportul realizat de Societatea Ecologică AquaTerra, filiala Iaşi, în anul 2005, privind aprecierea ihtiofaunei în staţiile Pojorâta, Vama, Doroteia, Frasin, toate pe sectorul montan al Moldovei. Conform acestuia, aspectul fizico-geografic al staţiilor şi rezultatele analizelor chimice conduc la concluzia că din punct de vedere fizico-chimic, biotopii investigaţi nu au suferit modificări antropice majore, cu excepţia staţiei Frasin unde prezenţa balastierelor modifică habitatul, creând locuri adăpostite de curent în care se pot găsi specii stagnofile necaracteristice zonei (Alburnus alburnus - oblete).

În privinţa densităţii speciilor, după acelaşi studiu, locul I este ocupat (normal) de boiştean (53%), principala sursă de hrană pentru păstrăv, urmat de mreana vânătă, beldiţă şi clean. Cleanul (Leuciscus cephalus) specie omnivoră cu mare plasticitate ecologică concurează cu succes speciile caracteristice zonei. Extinderea acestei specii oportuniste este una din consecinţele despăduririlor, a modificărilor din patul albiei şi apariţiei lacurilor de baraj. Păstrăvul, specie sensibilă, este în regres numeric, iar lipan nu a fost capturat, deşi conform zonării clasice aceste staţii sunt în zona lipanului.

Prin intervenţiile sale asupra ecosferei, omul a modificat considerabil mediul natural. Rapiditatea, amploarea şi profunzimea acestor transformări au dus la depăşirea capacităţii de adaptare a vieţuitoarelor la noile condiţii, având ca rezultat dispariţia multor specii de plante şi animale sau diminuarea numerică a acestora. În ultima sută de ani au dispărut din râurile Europei aproximativ 50% din speciile de peşti, iar abundenţa numerică şi biomasa celor existente au scăzut considerabil. A fost afectat si regimul trofic al acestor specii, observându-se o continuă reorientare spre resursele nutritive mai uşor accesibile. Acelaşi fenomen este observabil şi în apele din România, inclusiv în râul Moldova. Abundenţa faunei piscicole şi a componentelor trofice corespunzătoare se află într-o continuă schimbare. Se constată de asemenea şi o modificare importantă în inventarul de specii şi în raportul dintre ele. Principalul vinovat de toate aceste transformări este omul care prin activităţile sale a influenţat calitatea apei şi alţi parametri fizico-chimici şi biologici ai mediului. În plus, omul este cel care a introdus specii noi în acest areal, specii care au determinat un nou echilibru în ecosistem.

În aval de Gura Humorului, odată cu trecerea spre sectorul colinar, albia râului Moldova se lăţeşte considerabil (din loc în loc apar mai multe “despletituri” şi meandre), unele specii deja amintite dispar (păstrăvul), înmulţindu-se în schimb scobarul, cleanul şi făcându-şi apariţia şi mreana, sora mai mare a mrenei vinete.

Referitor la locurile bune de pescuit şi la accesul spre/la ele, acestea sunt cu siguranţă numeroase şi nu prea greu de ghicit, mai ales pentru cunoscătorii apelor (nu uitaţi, în acelaşi timp, cât de mult face un pahar oferit cui trebuie, dintre localnici, atunci când sunteţi pe un teren în totalitate virgin).

Un avantaj îl constituie faptul că, fie că sunt judeţene, naţionale sau europene, căile rutiere urmăresc îndeaproape valea Moldovei, pe aproape tot sectorul judeţului Suceava, facilitând accesul pescarilor în orice zonă şi oferindu-le, în acelaşi timp, posibilitatea de a alege oricând un loc prielnic pescuitului, fie că sunt localnici sau doar în trecere pe aceste meleaguri. În plus, mai ales de la Gura Humorului în amonte, natura ne dezvăluie peisaje superbe, greu de zugrăvit în cuvinte, iar, pentru turiştii interesaţi, numărul pensiunilor nu este deloc neglijabil, posibilităţile de cazare fiind, de asemenea, numeroase.

4. RÂUL BISTRIŢA

„Acesta e râul care a călăuzit spre Baia, spre ţara pe care el era să o întemeieze ca Domnie, pe Voevodul Bogdan, pribeagul maramureşan, vânătorul de zimbri al poveştii. Aceasta e măreaţa cale pustie pe care a trecut unul din întemeietorii vieţii noastre istorice".

N. Iorga

Încheiem periplul pe râurile mari ale judeţului Suceava cu Bistriţa (288 de km lungime totală, până la vărsarea în Siret în zona Bacău, ocupând locul 13 pe ţară), râu care este în întregime „montan”,  pe tot parcursul judeţului. Bistriţa, împreună cu afluenţii săi, drenează 30% din suprafaţa judeţului, ocupând locul doi din acest punct de vedere, după râul Moldova (33%) şi este tributară, ca şi celelalte râuri din judeţ, bazinului hidrografic Siret.

Izvorăşte din Iezerul Bistriţei din Munţii Rodnei, din circurile galciare de sub vârful Cişa, în judeţul Maramureş, „turn de apă” în care-şi au obârşia şi Someşul Mare, Vişeul sau Iza, de la cota 1649 m, acoperind prin bazinul său 7039 de km². De la izvoare până la Vatra Dornei, loc unde se uneşte cu Dorna, poartă numele de Bistriţa Aurie, de la nisipul aurifer purtat la vale din timpuri străvechi şi exploatat mai ales în zona satului Ciocăneşti.

Practic Bistriţa Aurie (declarată, împreună cu arealul de care aparţine, sit de importanţă comunitară europeană), situându-se la o altitudine medie de 920, reprezintă un mediu extrem de propice pentru dezvoltarea păstrăvului şi a lipanului, cu atât mai mult cu cât până în zona Cârlibaba râul respiră aerul curat şi sălbatic al pădurilor de molid şi de brad, departe de urmele civilizaţiei umane. De altfel, între Cârlibaba şi Iacobeni, în comuna Ciocăneşti (110 km de Suceava, 21 km de Vatra Dornei), se desfăşoară în fiecare an, la mijlocul lunii august, Festivalul Păstrăvului, unicul de acest gen din Europa. Cu această ocazie, pe lângă plimbările cu pluta, concursuri de toate genurile şi pe lângă realizările gastronomice deosebite (anul acesta, de exemplu, s-au preparat o cobză din 1000 de păstrăvi afumaţi şi o ciorbă cu 250 de litri de apă, 50 de kilograme de păstrăv, 5 kilograme de morcov şi 5 kilograme de verdeaţă), se organizează şi un concurs naţional de pescuit pentru muscari (concurs care, deşi nu punctează pentru campionatul naţional, adună pescari importanţi din ţară). În zona amintită s-au înregistrat capturi de până la 37,5 cm la păstrăv, iar lipanii de 30 cm sunt frecvenţi. Mai menţionez că la festivalul de anul acesta încă 10.000 de păstrăvi au luat calea Bistriţei Aurii, într-o acţiune de (re)populare.

Odată trecută de Vatra Dornei, după ce primeşte şi Dorna în albia sa, dar şi zecile de pâraie şi pârâiaşe din aval, Bistriţa devine un teritoriu mai greu de explorat, precum şi gazda mai multor specii de peşti, datorită faptului că apele sale, odată cu scăderea altitudinii bazinului, devin mai mari, dar şi mai calde. Dacă la Cârlibaba, de exemplu, râul are un debit de cca.8,5 mc/s, la ieşirea din judeţul Suceava (intrarea în judeţul Neamţ),  înregistrează 33 mc/s. Apar astfel mreana vânătă, mreana, cleanul, scobarul. Rar poate apărea şi lostriţa, regina salmonidelor, decimată de braconaj şi de poluare.

Râul Bistriţa

Aşadar râul Bistriţa, pe teritoriul judeţului Suceava, este un paradis pentru muscari (păstrăv şi lipan), în primul rând, mai ales în amonte (în plus se pot adăuga zonele inferioare ale afluenţilor săi), dar se pretează cu succes şi spinningului uşor, la păstrăv înspre izvoare, la păstrăv şi clean în aval. Şi iubitorii pescuitului staţionar, fie că e vorba de lansetişti sau „plutaşi”, pot avea parte de partide interesante la mreană, scobar sau clean, ori, de ce nu, la „mărunţiş” (beldiţă, porcuşor, boiştean), cu condiţia unui echipament de asemenea uşor, capturile mari sau deosebite devenind pe zi ce trece, din nefericire, mai mult legende.

Dacă la toate cele spuse adăugăm şi frumuseţea inimitabilă a peisajului sculptat de Bistriţa în rocile cristaline, pe partea vestică, sau în cele de fliş, pe partea de est, sălbăticia inconfundabilă a locurilor din amonte, mai greu de accesat, nu putem afirma decât că şi în cazul unor partide de pescuit sterile, nu avem decât de câştigat.

În privinţa căilor de acces lucrurile sunt destul de simple, până spre amonte, deoarece fiind vorba de un râu de munte, şoseaua urmăreşte în cea mai mare parte valea albiei, fie că e vorba de DN 17B, care trece peste pasul Prislop făcând legătura cu Maramureşului, fie E85, cu care se întâlneşte mai la vale de Mestecăniş, apoi DN18, de la Vatra Dornei până la ieşirea din judeţ.

În plus, pentru cei care nu ajung în zonă exclusiv pentru practicarea pescuitului sportiv, râul Bistriţa ne mai oferă o alternativă, în sectorul său bucovinean, fiind considerat unul dintre cele mai bune râuri repezi de munte pentru practicarea river rafting-ului, deoarece are grade de dificultate care permit efectuarea acestui sport atât pentru agrement turistic, pentru începători, cât şi pentru profesionişti. Debitul de apă este mare, permiţând practicarea river rafting-ului din luna aprilie până în octombrie.

Cu prezentarea râului Bistriţa (departe de a fi exhaustivă), unul din cele patru mari râuri ale judeţului Suceava, alături de Siret, Suceava şi Moldova, încheiem deocamdată capitolul râuri din judeţul Suceava (deşi atât Şomuzul cât şi Dorna sau Neagra Broştenilor merită prezentate în viitor), cu speranţa că am putut fi, câtuşi de puţin, de folos atât cititorului, cât şi pescarului sportiv din dumneavoastră.

Astfel că nu ne mai rămâne, la final, decât să reamintim şi să reiterăm speranţa noastră de a avea ape publice mai curate, peşti mai numeroşi şi mai mari, pescari sportivi tot mai bine intenţionaţi şi mai civilizaţi, braconieri mai „ferecaţi” acolo unde le este locul, pentru a ne putea bucura şi pe viitor de ceea ce natura, în dărnicia ei, ne-a oferit şi ne oferă. Iar acest lucru nu-l putem obţine decât împreună, prin luarea de atitudine, ori de câte ori e necesar!